Hartă Partoş: Mănăstirea Partoş

Prima atestare documentară a mănăstirii Partoș datează din 1571. În anul 1656, aici a fost înmormântat Sf. Ierarh Iosif cel Nou, primul mitropolit al Banatului (canonizat în 1956), care aici și-a trăit ultimii 3 ani. Harta austriacă a Banatului din 1723 înfățișează mănăstirea înconjurată de păduri întinse și mlaștini. Însemnătatea mănăstirii este dovedită și de grandioasa biserică construită între anii 1750-1753 de Marcu Muțiu.
Dintr-o situațiile înaintată comisiei austriece, aflăm că în 1771 mănăstirea avea șase călugări. În urma acțiunii catolicizante, ce s-a îndreptat spre mănăstirile ortodoxe, în 1778 călugării părăsesc mănăstirea. Odoarele și cărțile bisericești au fost luate, unele se păstrează și azi la diferite instituții. La episcopia ortodoxă sârbă din Vârșeț (Serbia) a ajuns cartea din 1529, cu inscripția: Această carte este a Domnului mitropolit Iosif al Timișoarei 1655, care de bună voie a părăsit episcopia, retrăgându-se în mănăstirea Partoș, unde a trăit câțiva ani și apoi s-a reîntors la veșnica odihnă, unde dorm sfinții.
În anul 1944, mănăstirea a fost reactivată, așezându-se aici călugărițe. În anii comunismului viața monahală a fost întreruptă. În 2008 a fost reînființată mănăstirea Partoș, destinată călugărilor.